Iubita mea…

E Iulie și e cald. Nu știu de ce stau cu fereastra închisă și perdelele trase. Tot stau așa de câteva zile bune, cam de când am decis să nu mai ies o lună din casă. E întuneric și e cald, cearșafurile umede mi se lipesc de piele, iar formele mi se recunosc doar prin niște umbre palide. Aș vrea să scriu ceva dar și eu știu așa cum știe toată lumea că nu excelez și că mai bine mă potolesc o vreme. N-am despre ce să scriu, nu mai am mai bine zis.

Mă tot gândesc la serile trecute când ieșeam pe malul mării singură doar ca să văd cum vântul îmi flutură rochia peste valuri, caci la fel ca și mine marea mea era agitată și nu puteam să mă bag în ea și să ne fi iubit amarnic și îngrozitor de mult, cum știm noi două. M-ar fi omorât dacă aș fi încercat să o iubesc. M-am tot plimbat, am mers, am alergat, am strigat. La un moment dat am încercat doar să mă întreb de ce fac toate astea, de ce strig, de ce alerg, de ce mă obosesc până îmi sângerează tălpile. Nu mi-am dat răspunsul deși îl știu, m-am mulțumit să mă conving că tălpile mele nu ma dor, tălpile mele fac dragoste cu nisipul până sângerează.

Într-una din serile astea magice, cumva pline de sânge solitar, în timp ce sufletul se rupea în mine așa cum se rupe pâinea caldă la masa de Duminică, l-am întâlnit pe el. La fel ca și mine se plimba singur pe plajă, nu știu dacă până atunci strigase sau alergase sau plânsese. Nu știu. Numai că parcă abia așteptam să ne întâlnim. Ne-am oprit unul în față celuilalt.

Nu mai pot de cald. Cearșafurile mai mult mă încurcă, îmi alunecă umede pe piele dar am nevoie de ele. Am nevoie de ele fiindcă sunt singură și numai pe ele le am. Ele mă mângâie, mă țin în brațe, mă sărută și mă tremură la fiecare atingere. Altceva nu am. Mi-e cald cu ele, pe ele, sub ele, mi-e cald. Dar le vreau cu mine, pe mine, sub mine. Picăturile de sudoare se duc departe pe saltea, se ascund firav în timp ce eu nu mi-l pot scoate din cap. Din capul sufletului.

El o vreme nu m-a privit, doar s-a uitat blând la nisipul sângeriu de sub tălpile mele. Nu și-a ridicat privirea preț de ceva timp. Eu m-am uitat hopnotizată la părul lui negru, la mâinile puternice, la tot trupul lui care gemea atât de pur de virilitate. Îl voiam în acel moment, în acel loc, fără să știu sau să mă intereseze cine e. M-a privit pe fugă o jumătate de secundă și atunci am știut că ochii lui mi-au ajuns în sufletul rupt. Privirea lui a început să-mi peticească sufletul atât de lin încât nici nu am simțit.

Am crezut că vine spre mine, am crezut că vine să mă aibă, multe am crezut însă el doar a făcut un pas sigur spre locul unde eram, apoi m-a atins cu jumătate de trup, după care m-a întors în partea cealaltă doar ca să îl văd cum pleacă. Cum se duce și mă lasă la fel de singură cum m-a găsit. L-am privit până nu l-am mai văzut, până silueta i-a dispărut în nisip, până m-a podidit plânsul, până am început iarăși să strig și să alerg. L-am blestemat atunci să nu mă uite, să mă aibă în ochi atunci când îi închide.

E mult prea cald. M-am descotorosit de mult iubitele mele cearșafuri fine. Mi-am dat seama că ele gem de feminitate pură și nu de virilitate așa cum am eu nevoie. Ele sunt așa ca mine, cum sunt eu acum: fine, umede, senzuale, pline de sexualitate. Și singure, căci așa sunt și eu acum. Singură. Cred că trebuie să deschid fereastra și să dau perdelele la o parte. Simt că am nevoie de lumină și de aer. De apă voi avea mai târziu atunci când mă voi hotărî să ies și să mă iubesc cu marea. Atunci tălpile mele, în drumul lor spre marea sărată vor face dragoste cu apa și nu se vor mai răni.

Îmi este greu să mă urnesc din pat. Patul meu singur. Parcă e bine așa pe întuneric și căldură, toată umedă și lipicioasă. Dar parcă mă sufoc și parcă nu mai văd. Vreau să respir și să văd. Mă duc.

Nu l-am mai văzut din acea seară, de când mi-au sângerat tălpile. Sunt o mincionoasă dacă zic că nu sper să îl revăd. Poate ar fi trebuit să ies și în prima seară, și în a doua de când l-am văzut. Poate ar fi trebuit să mă străduiesc mai mult. Poate, poate dar pentru ce să fac toate astea? Pentru mine, poate. Și pentru obsesia proaspăt instalată în capul meu, obsesia aceea pentru bărbatul acela, cu părul acela negru și trupul acela viril. Mi-e dor de el și nici măcar nu știu cum îl cheamă.

Îmi pun rochia mea albă, lungă și largă. Pe aceasta știu că marea o iubește. Mă iubește mai tare atunci când sunt îmbracată în ea. Cea albă, deci. Am o întâlnire fierbinte cu marea pe care sper să o înșel cu un bărbat tânăr și viril și mă îmbrac în alb. În fine, am ajuns la mal. Iubita mea e la câțiva pași de fereastra mea. Și mă bag în ea. Vai, iubita mea, ți-am dus dorul ființă dragă. Tu pentru mine ești o ființă și te iubesc draga mea. Așa, iubește-ma ca de fiecare dată iubito. Sunt a ta.

Știam cât de bine îmi va face, știam asta. Mă simt bine, după mult timp pot să spun că sunt bine. Încă mă ustură ochii de la iubita mea sărată și am senzația că nu mai văd bine. Nu, nu mai văd bine. N-are cum să fie el acolo, pe mal, așteptându-mă. Nu e posibil. Nu. Și uite că e. E acolo și mă așteaptă. Merg sigură spre el și n-am cum să nu observ că mă privește insistent, fix în ochi. Privire-n privire. Îl privesc la fel de fix nu înainte să las capul în jos și să-l ating cu jumătate de trup. Îl întorc în partea cealaltă, așa cum m-a întors el pe mine atunci. Îl întorc ca să vadă cât de greu mi-a fost atunci să-l văd plecând. Dar nu mă lasă să mă joc până la capăt fiindcă mă apucă strâns de mână. Ni se întâlnesc din nou privirile, buzele. Miroase ușor a țigări și a parfum. Mă ține strâns în brațe. Știm că se va întâmpla, știm că vom fi unul. Suntem unul, aici pe malul mării mele iubite, suntem unul aici pe cearșafurile mele fine, suntem unul pe podeaua rece. Suntem unul pe noaptea neagră și pe timpul care nu trece, care e aici cu noi și ne lasă să ne bucurăm că suntem unul singur.

E August și e cald. Nu știu de ce stau cu fereastra închisă și perdelele trase. Tot stau așa de câteva zile bune…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s