Jana

Ai mei m-au botezat așa după mătușa bogată Jana. Sperau că o să am norocul ei și nicio grijă în viață dar au pierdut din vedere mișto-urile și ironiile de care aveam să am parte în școala primară și în adolescență. Ce naiba, fetițele au nume funny gen: Nicoleta, Silvia, Carmen, Cristina. Astea-s nume de botezat copiii cu ele. Preferam tot timpul să fiu strigată după numele de familie, unul comun și simplu, ușor de reținut care face numele de Jana să fie uitat undeva în certificatul de naștere. Așa că mă strigau atât colegii cât și profesorii Croitoru. Nu mi-e rușine nici cu ăsta dar pentru mine a fost mai bine decât Jana.

Am trecut prin copilărie ca lebăda prin apă, nebăgată în seamă de mai nimeni, bineînțeles că nici figura nu m-a ajutat prea mult, fața mea fiind prea comuna ascunsă după ochelarii de vedere stil borcan și cel mai ieftin aparat dentar, din-ala cu sârme multe și incomode. Știu, pare un clișeu sordid din filmele cu adolescenți unde rățușca cea urâtă se transformă subit și inedit în lebăda sexy care punea toți masculii în patru labe. Ei bine începutul meu seamănă un pic cu clișeul ăsta dar restul poveștii nu are nici în clin, nici în mâneca cu ceea ce a urmat în viața mea comună. Îți dai seama, te cheamă Jana și porți aparat dentar și ochelari-fund de borcan. Hilar de-a dreptul.

Fiind crescută în Bucuresti într-o familie destul de instarita care mi-a putut oferi cam tot ceea ce am avut nevoie bineințeles ca la facultate nu aveam cum sa plec în alt oraș, doar aici era Universitatea cu atâtea și atâtea opțiuni. M-am dus la Universitate, așadar, continuand sa locuiesc cu ai mei pentru ca nici în ruptul capului nu am conceput să mă mut într-un cămin cu bai la comun, indiferent unde ar fi fost amplasat căminul ăla și cât de curat ar fi fost. Chestia asta nu prea m-a ajutat sa socializez, am rămas tot singura rătăcind ca nebuna prin facultate, nu renuntasem nici la ochelarii mei care deja devenisera un trademark pentru mine și nici la acel aparat dentar de toată frumusețea. Mai are rost sa menționez ca la 20 de ani încă eram virgina? Presupun ca nu.

Am ales o facultate la fel de comuna ca și mine, am încercat eu să mă bag în tot felul de activități extra, nu m-a băgat nimeni în seama, era ca și cum Jana era invizibila pentru toată lumea. Ma gândeam ca poate parul meu exagerat de lung și de lins o fi de vina, mai ales ca era de un blond turbat spalacit, în niciun caz unul plăcut oricarui ochi normal. Doar m-am gândit la asta. Cum sa indraznesc eu sa iau măsuri? Normal ca nu. Așa ca am continuat în aceeași nota, evident comuna.

N-am avut parte nici de sustinerea familiei cu chestia asta, la aspectul meu „gratiosde pe atunci ma refer, pentru ca pentru mama si tata eu eram cea mai frumoasa, cea mai inteligenta, cea mai fara de cusur, cea mai fashion, ma imbracam cel mai bine, aveam gust pentru toate, alegeam tot timpul bine. Iar eu bineinteles ca ii credeam si nu vedeam lucrurile deja evidente. Orice as fi facut pentru ai mei era perfect. Presupun ca si daca veneam gravida la usa fara sa stiu cu cine mi-am fecundat ovulul, nimeni din familia mea nu mi-ar fi zis nimic, din contra ar fi fost ceva wow pentru tot neamul. N-am facut asta, evident. Cu cine naiba?

Dupa facultate, hai sa-mi gasesc un job. Stati, nu va plictisiti inca, mai am de spus cate ceva si va promit ca devine interesant. Asa, cum ziceam, hai naiba sa-mi gasesc si eu un job desi toata familia mea de data asta mi s-a urcat in cap. Ba ca n-am nevoie de bani (ce-i drept, imi dadeau ai mei destui bani), ba ca mai trebuie sa astept ca viata intr-un colectiv nou e grea, ba ca nu se gasesc joburi bine platite in domeniul pe care mi l-am ales eu, in fine nu trebuia sa imi caut nimic pentru ca nu era nevoie. De data asta m-am revoltat putin. Aveam nevoie, in sfarsit, sa schimb ceva la mine si credeam ca un loc de munca mi-ar permite sa schimb ceva cat de cat. Mi-am gasit.

Primele zile au fost cele mai naspa zile din viata mea. Nu se repeta istoria copilariei mele, aici trebuia sa fiu bagata in seama dar necunoscand pe nimeni era greu, foarte greu. M-am angajat fix in preajma Craciunului, iar la firma asta, de Craciun, se dadea mereu un mini-party pentru angajati. Va dati seama ca asta se chema a fi primul party din viata mea. Mda, greu de crezut. M-am apropiat rusinata de o colega pe care am vazut-o eu ca ar putea sa ma ajute si am intrebat-o cu ce sa ma imbrac, cum sa ma machiez, ce pantofi sa port si asa mai departe. Din fericire pentru mine, colega asta a mea avea un hobby pe care atunci nu l-am inteles exact: ii placea moda. Asa l-am perceput eu atunci. Si a venit la mine acasa sa-mi inspecteze sifonierul. Mi-a aruncat toate hainele. Apoi a cautat cutiuta cu lentile de contact si trusa de farduri. N-o aveam nici pe aia, nici pe-ailalta. M-a tarat pana in cel mai apropiat mall si m-am pricopsit cu toate, inclusiv cu cateva randuri de haine si pantofi. Chiar m-a inspirat tipa asta, punea pasiune pana in cel mai mic detaliu, chestia asta mi-a placut cel mai mult la ea, pe langa altele.

Apoi am mers frumusel de manuta la un coafor pe care il stia ea unde m-au chinuit aia ca pe hotii de cai. Smuls sprancene, mustata (aveam, aveam), tuns, vopsit, manichiura, pedichiura, epilat peste tot, am iesit de-acolo nauca, nu mai stiam de mine. Dar cand m-am uitat in oglinda am inceput sa tip. De groaza, amestecata cu bucurie, amestecata cu o imensa uimire, amestecata cu de toate, ca o shaorma emotionala. Nu mai eram blond-spalacit, eram blond platinat cu nuante de mov, nu mai aveam parul lung si lins ci scurt a la Marylin Monroe (ce chestie), nu mai aveam par peste tot, acum eram fina-fina peste tot. Era ceva wow. M-a trainuit tipa asta bine, mi-a zis ca trebuie sa fac periodic ceea ce facusem in acea zi la salon. OMG, sa trec prin asa ceva periodic??? “O sa te obisnuiesti, mi-a zis!” “OK!” am zis si eu.

In seara petrecerii toti colegii mei au venit sa se prezinte, eu le ziceam ca ne cunoastem deja, ca sunt colega lor de ceva timp si cand zambeam de-mi vedeau minunatie de aparat dentar isi dadeau imediat seama. Atunci eu singura am hotarat ca trebuie sa scap de sarmele alea care mi-au mancat viata. Era un pas important pentru mine.

In noaptea aia m-am ametit pentru prima data in viata si un coleg pe care nu-l mai vazusem pana atunci (mi-a spus mai tarziu ca e barman, nicidecum colegul meu) vazandu-ma usor turmentata a zis ca ma duce el acasa. Zis si facut numai ca pe drum nu stiu ce s-a intamplat ca a doua zi m-am trezit la el acasa, undeva prin Balta Alba. Eram mahmura, ma durea capul ingrozitor, iar in stanga mea era colegul /barmanul. Am inceput sa tip de data asta doar de groaza. S-a trezit si asta speriat si a inceput sa urle si el. Am plecat. Nici pana in ziua de azi nu stiu cum il cheama, cert e ca la munca nu l-am vazut nici pana atunci si nici de atunci incolo. Lipsa de experienta si-a spus cuvantul grav la mine. Presupun ca a incercat sa faca ceva cu mine, vreau sa presupun ca si cu consimtamantul meu, am asa amintiri vagi, cert e ca am fost la doctor si da, a incercat. Numai ca nu a avut cu cine si nici cine stie ce rabdare, am I right?

N-a fost un capat de lume, am considerat-o o experienta, buna-rea cum a fost, nu m-a interesat. Sincer, din acel moment mi-a crescut stima de sine. De ce? Pentru ca m-a bagat cineva in seama. Pentru mine era uluitor sa observ efectele unei coafuri decente, niste oja pe unghii si epilat pe maini. Chestiile astea nu neaparat te scot din anonimat si nu trebuie facute strict pentru a iesi din anonimat, dar ca o fosta padure ambulanta pot spune cu mana pe inima ca o femeie se simte femeie atunci cand aplica minimul de ingrijire corporala. Un epilat poate face minuni cu dispozitia unei femei. Nu glumesc!

Mai departe, ce-am facut? M-am uitat in oglinda si am constata ca noul meu look nu se mai potriveste deloc cu prenumele meu minunat Jana. Nu se mai potriveste deloc nici cu numele meu minunat de comun Croitoru. Faza cu numele se poate rezolva simplu cu maritisul (vorba vine, nu-i chiar asa de simplu sa te mariti, parol) dar ce facem cu prenumele? Am descoperit ca pe cale administrativa pot sa schimb la primarie numai ca e un proces destul de anevoios. Viata mea tocmai incepea sa fie palpitanta asa ca i-am dat bataie si mi-am schimbat numele. Nu a fost greu sa ma hotarasc, am vrut orice altceva in afara de Jana asa ca mi-am pus Yana. Hai sa recunoastem, toata lumea, da? Tota lumea sa recunoasca, Yana suna muuuult mai bine decat Jana. Ziceam eu mai devreme ca familia mea ar fi de acord cu orice as face? Ei bine la faza cu prenumele am avut parte de un scandal monstru. Au tipat, au trantit, au zbierat la mine ca ce-o sa-i spuna ei matusicii Jana? Ca matusica Jana a lacrimat in ziua in care m-am nascut si apoi a mai lacrimat o data cand mi-a vazut certificatul de nastere. Ei si ce? Le-am zis. Au urlat mai rau, iar maica-mea isi facea aer cu un evantai din Spania primit de la tusica Jana. Eee rahat acum, e numele meu si pot sa-i fac ce vreau. Destul ca m-au botezat asa profitand de faptul ca eram un bebelus inconstient.

Buuun, am scapat si de problema asta. Apoi ce-am mai facut? Evident ca am inceput sa cunosc diversi barbati si de unde sa incep? Mi-am facut cont pe mai multe site-uri, unele normale, altele mai deocheate. Cu un tip de pe un site normal am avut o relatie nici prea lunga si nici prea scurta. Era genul cumintel, la locul lui, care nu ar fi indraznit sa ma atinga nici cu o floare. Dupa cateva intalniri I-am zis direct: “Prietene, am 26 de ani si sunt virgina. Ce-ai zice sa…?” Si m-a ajutat baiatul sa scap si de problema asta. Pana la o anumita varsta e un motiv de mandrie, intradevar dar cand te apropii incetisor de 30 de ani si inca nu ai parte de experienta asta devine ceva ce iti lipseste. Asa ca am profitat de tipul asta cat de mult am putut. Ne-am despartit pentru ca nu mai era acea scanteie, intelegeti voi. N-am suferit foarte mult pentru ca am trecut la urmatorul si urmatorul si urmatorul si urmatorul. Am indraznit chiar sa ma vad cu unul de pe un site din-asta mai deocheat. Am zis ca n-am nimic de pierdut.

Am stabilit sa ne vedem la metrou. Deja la momentul ala castigasem destul experienta in intalnitul asta cu pozele inainte. OK, am zis, ce poate fi mai rau decat tipul care isi punea poze de acum 10 ani? Il vad, pare distins, genul corporatist as zice sau mai degraba unul care are o afacere al lui, nu stiu are o alura business. Blondut, ochi verzi, nu-i rau. Ne-am dus intr-o crasma si am stat acolo pana tarziu vorbind despre orice, practic ne cam potriveam, iar placerea ca ne potriveam era reciproca. Intr-un final zice sa ma duca acasa, iar eu deja incepusem sa fiu oarecum dezamagita. Cum sa ma duca acasa? The night is young baby. In fine, am zis da, ce era sa fac? Pe drum insa, ma intreaba daca sa mergem la el. OMG da, da!!! Lui i-am zis doar “OK.” M-a tratat cu vinul meu preferat si muzica mea preferata, iar mai tarziu cica i se facuse somn. Imi face o invitatie subtila la el in dormitor si asta a fost. De dimineata am plecat mahmura de acolo, l-am lasat dormind si ajunsa acasa mi-am sters toate conturile. O traisem si pe asta, experienta in plus la CV si atat. Nu-mi doream mai mult.

Cele trei decenii imi bat la usa dar eu nici ca am de gand sa ma asez intrun fel pe undeva. Nu a mai ramas nici urma de Jana, tipa cu cliseele de ratusca urata. Nici acum nu dau pe afara de frumusete dar stiu sa ma ingrijesc, cel mai important e ca stiu unde sa ma epilez. Pare greu de crezut ca Jana tipa cu cliseele e acum Yana tipa nonconformista care isi permite absolut orice si absolut pe oricine, care are incredere in ea si care acum stie sa isi vada si defectele. Jana nu si le vedea si tocmai de aceea arata ca un urangutan ingamfat si impaiat. Nimeni nu era mai perfect decat Jana, in viziunea ei si a tuturor rudelor sale. Tusica Jana nu stie nici acum ca am schimbat superbul ei nume, n-as vrea sa lacrimeze pentru a treia oara in viata ei din vina mea.

Hai ca trebuie sa ma pregatesc, am o intalnire cu un tip pe care l-am cunoscut in timp ce eram la spalatorie. Inca imi pastrez coafura de Marylin asa ca probabil de-asta vrea sa se vada cu mine. Eu am niste nevoi si de-aia vreau sa ma vad cu el.

The end.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s