Ea

Are o oglindă mare, ruginită în părți de vreme și de deziluzii din ce în ce mai deșarte, oglindă în care se privește mereu când e tristă, când are ochii pe jumătate închiși dar mai ales când plânge. Stă țintuită de taburet, cu picioarele desfăcute, apropiate numai un pic în zona genunchilor, cu pulpele ambelor picioare ieșite din fusta mult prea neagră și mult prea mulată. Plânge mult și încet. Din când în când își șterge lacrimile care nu contenesc să cadă cu antebrațul deja murdar de mascara și ud ca batista unui doctor. Cel mai tare o doare „de ce-ul” care îi tot circulă prin cap și prin suflet. „De ce-ul” o seacă de puteri, de ultimele pe care le mai are, au plecat puterile și florile, mirosul dulce, unda de nostalgie aridă și a rămas un suflet negru.

A observat printre lacrimi cum dresul negru ca sufletul ei s-a despicat la baza piciorului atunci când a intrat amețind în casă. Sau poate s-a despicat atunci când mâinile tremurânde nu o lăsau să își toarne whiskey în pahar și nu oricum, ci atât cât voia și avea nevoie. Își amintește că tocurile le-a lăsat în baie, acolo unde s-a dus să plângă prima dată. „De ce-ul.”

De ce plângi?” Și urlă în hohote nebune. „De ce dracului plângi?” Și își pune capul în palmele subțiri oftând fiecare lacrimă care curge. Ochii sunt una cu părul, cu mascara și cu fondul de ten, ăla scump pe care și-l cumpărase cu o zi în urmă știind că o să îl vadă pe el. Parfumul i s-a amestecat cu mirosul dulce al fardurilor scumpe. Lacrimile i s-au amestecat cu sudoarea efortului de a plânge în hohote, părul aranjat acum câteva ore acum e un maldăr ud pe la tâmple, fără o formă fireasca. Negreala fardurilor de pleoape i se prelinge șănțuit pe obrajii fini, poleiți cu tristețe. „De ce-ul.”

Îndrăznește să se privească o fracțiune de secundă în oglinda ruginită de lacrimi. De ce? Nu are rost. A plecat și nu mai e drum de întoarcere și încearcă să se îmbărbăteze că stilul sport nu a coafat-o niciodată. O bufnește iarăși plânsul, plânge înfundat unduindu-se prin cameră, balansându-și fundul într-o parte și în alta ducând mâna la piept și având cea mai tristă mină din ultimele zile, poate chiar săptămâni. Apuca paharul de wiskey cu mâinile ei fine și îl golește într-o secundă atingându-l elegant cu unghiile roșii, ca într-un cântec al feminității, debordând de sexualitate la fiecare respirație, la fiecare mișcare.

S-a oprit din inspectat camera pentru că a auzit cheia răsucindu-se în ușă. A venit soțul ei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s