Severina III

Există viață după Gicu

– Nenorocitule, pe asta ți-ai găsit s-o ****, mă? Pe omoaica asta, gorila asta? N-o vezi mă că e mai…

– Mai cum fă, schiloado că-ți fărâm dovleacu’. Zi! Mai cum?

– Măi fetelor, eu zic să ne calmăm și vă rog să nu mai țipați că-mi fac vecinii reclamație la administrație. Zic și eu, haideți vă rog să vă calmați. Haideți, vă rog. Vă rog eu, Severina, iubita mea, nu mai țipa.

– Nu-mi spui tu mie ce să fac, nenorocitule! Ai înțeles???

– Înțeleg perfect, iubita mea, dar te rog să nu mai țipi, o roagă Gicu subțiindu-și vocea pe măsura ce termina propoziția.

Gicu deja aproape făcea pipi pe el de frică, dar nu din cauză că Severina l-a prins în fapt, ci din cauză că deja mai avea câteva reclamații la domnul administrator, un bătrân tare rău și acru care-l făcea de rușine la orice ședință spunând că tot blocul știe când se regulează el, Gicu adică. Plus că a venit și Poliția de vreo două ori. Era cam groasă.

– Tu de azi să nu mă mai cauți, nu mai ai ce discuta cu mine, balaur fără minte. Ai înțeles?

– Eee, cu mine ai ce să discuți și o să mai discutăm noi multe de-acum încolo, că tot ai scăpat de moartea pe schiuri asta, ai auzit Gicule dragă? se aude și Clemență dintr-un colț vorbind în timp ce pufăia o țigară.

Gicu își pleacă capul în pământ și tace mâlc. Știe că nu mai e cale de întoarcere cu Severina, mai ales că a și mințit-o, ea l-a prins. Mnu, nu mai are ce să-i facă. Nu-i surâde nici ideea că în lipsă de altceva va trebui să i-o tragă din când în când Clemenței. Eh, ce să-i faci? ‘Te-n gură, viață!

– Stinge în **** mea țigarea aia! Aci te-ai găsit să fumezi, în dormitor la mine? Du-te dreacu’ în bucătărie.

– Hai marș, boule!

În timp ce filosoful Gicu își gândea strategia de trageri, Severina alerga fără o țintă anume, pe un troutuar de pe un bulevard oarecare, plângând încet și gâfâind. A ajuns târziu acasă, unde s-a trezit că e singură, Matilda se întâlnise și ea cu iubitul ei și se pare că întâlnirea se prelungise.

Totul e nou pentru ea, nu a mai suferit din dragoste până acum și doare al naibii de tare. Mai tare o doare că știe că iubirea nu îi trece cu pastile, nici cu ceaiuri sau tincturi ci pur și simplu va trebui să se vindece singură deși simte cum sângerează pe dinauntru și cum pieptul zdrențuit zvâcnește necontrolat o dată cu bătăile grăbite ale inimii ei. S-a culcat îmbrăcată, încălțată, exact așa cum se pregatise pentru Gicu. A doua zi probabil că va arunca tot ce are pe ea și ca să nu-l vadă pe balaur la serviciu, o să își ia o zi liberă. O doare, îi vine să-și înfigă unghiile în piept și să-și scoată inima de acolo. Dar apoi tot ea se gândește că inima e un organ fără vină, cu un rol vital important, așa că o lasă în pace. Se culcă așa cum s-a culcat și atunci când Mihai nu a mai venit ca să-i spună că ea vrea să se mărite cu el și să-și întemeieze amândoi o familie în satul dintre două lumi.

Dimineața i-a povestit Matildei toată tărășenia, încercănată și trăgându-și nasul, iar Matilda i-a zis doar atât:

– Începe de acum încolo să te gândești la tine, să te pui pe primul loc tu, rezolvă ce simți tu că ai nerezolvat și vrei să rezolvi, trăiește-ți viața că ești tânără și mai dă-l dracu’ p-ăla că și-așa nu cred eu că te măritai tu cu el.

Și de data asta Matilda are dreptate. În câteva luni, cât a fost cu Gicu, nu s-a gândit niciodată că vrea să se mărite cu el, nici nu s-a pus problema, problema vine abia acum că pur și simplu nu reușește să își dea seama ce a ținut-o lângă acel balaur și ce anume o face să sufere atât de tare. Nu mai are timp să se dumirească și cu asta, mai bine zis nu mai vrea sa aibă timp, ea se pare că are o viață de trăit.

După câteva zile…

– Te mai duci deseară la cursuri? o întreabă Matilda pe Severina.

– Nu, aș vrea să stau acasă și sa caut pe internet, să văd ce job găsesc. Nu mai suport să-l văd pe ăla în fiecare zi. N-auzi că acum cică el și nebuna aia sunt oficial împreuna?

– Tu vorbești serios?

– Mda. Oricum, nu mă interesează pe mine. Doar că e enervant să le văd mutrele în fiecare zi. Hei, ți-am zis că am cunoscut un tip drăguț?

– Nu, nu mi-ai zis. Unde l-ai cunoscut?

– Eh, pe net acum vreo săptămână. E drăguț foc, păcat că nu stă în București.

– Dar unde stă?

– Buzău. M-a invitat la el de revelion, hihihi. Crede el că mă duc eu până acolo?

– De ce nu? Cine te oprește să te duci și mai devreme chiar?

– Nu-i așa că ai dreptate? Măi Matildo, măi, deșteapta lu’ mama. Nu mă oprește nimeni. Doar cursurile, dar lasă că le recuperez eu și pe alea, mai e până dau bacul la vară.

– Păi vorbește cu el și vezi poate vă vedeți totuși. Mie nu mi-au plăcut niciodată relațiile astea așa la distanță, pe internet gen. Data viitoare găsește și tu unul din București, zic.

– București, neBucurești, contează să mă simt bine. Mie chiar îmi place să vorbesc cu tipul ăla. Alin îl cheamă.

– Să-l stăpânești sănătoasă, ce să zic?

– Corect.

Severina a vorbit cu Alin chiar în acea seară magică de Septembrie. Au râs împreuna, s-au văzut pe Skype și pe nepusă masă, a doua zi fiind Sâmbătă iată că se trezește în trenul spre Buzău, mergând încet și sigur în vizită la Alin.

Nu a impresionat-o prea tare fizicul lui în realitate, nici calitățile intelectuale nu au prea dat-o pe spate, pentru că ce-i drept Alin ăsta era cam sărăcuț cu duhul, dar i-o trăgea bine și de asta avea ea nevoie în acel moment. Să și-o tragă bine și să uite bine de tot de balaurul de Gicu.

– Severina, pari o tipă de treaba! îi spune Alin într-unul din rarele momente când nu făceau nimic. Adică, pari așa, nu știu, foarte de treabă! îi mai spune o dată Alin neștiind nici el măcar ce Doamne iarta-mă voia să zică.

– Vai, Alin. Îți mulțumesc, ce sa zic?

– Nu-mi spune nimic, plăcerea e de partea mea.

– Oh, am înțeles.

– Mai vrei o dată? Că acum pot.

– Sigur. Cum aș putea să refuz așa ceva?

Cei doi amorezi se pun repede pe treabă, nu vor să irosească un moment în care Mișu, animăluțul lui Alin, dacă înțelege cineva ce vreau să zic, se trezește și are nevoie de niște… activitate, să-i zicem.

A plecat a doua zi spre București, promițându-i lui Alin că o să-l sune și că vor vorbi în continuare pe internet. A fost nevoie, firește, să-și schimbe numărul de telefon pentru că Alin percepând-o ca pe o fată „foarte de treabă”, nu prea dădea semne că ar vrea să o lase să-i scape. Severina pur și simplu nu avea nevoie de așa ceva. Ea avea nevoie de afecțiune nu de stres și voia să o obțină da sau ba.

Experiențele însă sunt parte din viață, ceea ce înseamnă că ea a fost lipsită de o parte din viață, una foarte importantă, în unele momente dovedindu-se a fi crucială pentru că dacă mama și mama mamei nu ar fi cocoloșit-o în acel hal fără de hal poate ar fi știut cum să-și gestioneze mai bine situațiile limită. De exemplu situația Gicu. Situația Gicu a marcat-o, nefiind zi să nu se gândească ce fericită ar fi fost dacă nu ar fi avut parte de Gicu. Iată, deci, o experiență trăită și regretată.

– Ieși deseară?

– Nu pot că mă văd cu Ionel.

Acest Ionel a părut ok la o primă vedere. La cea de-a doua vedere ok-ul a devenit mai puțin ok și mult mai puțin la următoarele întâlniri. Severinei nu îi pasă atâta timp cât Ionel îi oferă ceea ce ea are nevoie. Stă liniștită, nu o bate nimeni la cap, iar când nevoile încep să își scoată capul ea are numărul lui Ionel care niciodată nu o refuză. Are casa întotdeauna liberă așa că nu e nevoie să-l aducă la ea. Nici nu ar fi avut cum, Matilda a rugat-o să nu aducă tot felul de oameni în apartament.

– Severina, abia te mai văd pe acasă.

– Am fost puțin ocupată.

– Cum îl cheamă?

– Aaa, nu e nimeni nou. Tot Ionel, și se hlizește exact ca o proastă.

– Am înțeles. Ai grija, da?

– Calm, am grijă.

Matilda nu se îngrijora niciodată, știa că Severina poate să aibă grijă de ea și singură, doar că îi stătea în fire să fie mai maternă cu cei apropiați.

Și într-adevăr Severina își poartă singură de grijă, are grijă de ea și de nevoile sale. Îi place enorm de tare că nu o tulbură cu nimic faptul că l-a înșelat pe Ionel cu Marcel. Mă rog, înșelat e mult spus, și-a tras-o cu amândoi aproape în același timp dar ce să-i faci? Nevoile sunt nevoi.

Marcel e un pic sălbatic în pat ăsta fiind și motivul pentru care Severina a continuat multă vreme să se vadă cu el, iar față de Ionel s-a simțit o vreme puțin datoare fiindcă el a avut grijă de nevoile ei atunci când erau tot mai acute. Relația lor consensuală s-a terminat fără să-și spună adio, iar când s-au văzut pe stradă la ceva vreme după ce pur și simplu nu și-au mai tras-o, Ionel s-a făcut că n-o vede. N-a afectat-o.

– Cineva nou în viața ta? o întreabă Matilda pe Severina într-o dimineață în timp ce-și savura cafeaua cu mult tutun (s-a apucat de fumat pentru că e mișto rău să fumezi după sex).

– Daaaa! Îi spune Severina extaziată în timp ce pufăie un Virginia Slims. E cineva foarte special pentru mine.

– Ți-o trage bine, hahahaha!

– Exact. Am fost aseară la el. Bă, ce animal! Mi-a tras-o atât de tare că și acum ma dor ovarele.

– Nu creeed. Așa de bun e în ceea ce face? (hahahahaha)

– Oh, da! M-a învățat perfect limba română, dacă înțelegi ce vreau să zic.

– Ooo, a luat 10 la oral?

– Cu felicitări! (hahahahahaha)

Lucrurile nu s-au schimbat multă vreme. Experiența Gicu și-a pus serios amprenta pe sufletul și nevoile Severinei. A tot căutat alinare în brațele multor bărbați, care mai de care mai diferiți, fiecare răspundea diferit la ceea ce ea le cerea de fapt. Alinarea nu dura atât de mult incât să umple golul lipsei de experiență pe care a acumulat-o până la 22 de ani și golul lăsat de primul bărbat din viața ei. Nu conta bărbatul cât ceea ce a făcut și a marcat-o, dar reușise să mascheze foarte bine treaba asta.

Acum bărbații pentru ea nu reprezentau niște obiecte, nicidecum, îl plăcea pe fiecare în parte pentru calitățile lui: unul vorbea foarte frumos, altul gătea bine, altul îi cumpăra flori și era mereu atent cu ea, etc.

Pe Silviu l-a cunoscut în autobuzul 178 atunci când era atât de aglomerat încât au stat preț de 5 minute lipiți unul de celălalt ca două sardine îndrăgostite. A știut din start că lucrurile nu pot rămâne așa, drept urmare i-a strecurat numărul de telefon în buzunarul de la geacă. S-au văzut în aceeași zi și și-au tras-o două zile mai târziu.

– Matildo, mamă, am noutăți pentru tine!

– Ia zi, cum îl cheamă?

– Silviu. E bun.

– Când l-ai cunoscut?

– Acum vreo două săptămâni, în 178.

– Și simți că e el „the one” și „not anyone”?

– Mmm, habar n-am. Mă simt ciudat în preajma lui, se comportă ciudat.

– Adică?

– Păi îmi dă mesaj în fiecare zi, de dimineață de exemplu îmi zicea să am o zi frumoasă. Ieșim pe la tot felul de cafenele, localuri, ne ținem de mână pe stradă și îmi vorbește despre ce frumos ar fi să aibă el o familie și cum visează în fiecare zi la asta.

– Mie nu mi se pare deloc ciudat. Tipul vrea o relație și una serioasă din ce observ eu.

– Serios? Am crezut că mi se pare.

– Sau n-ai vrut să vezi.

– Sau așa, da.

– Ce-ai de gând să faci?

– Îi dau papucii. Mi-am zis atunci în autobuz că trebuie să-l am. Mă fascina pur și simplu.

– În doar câteva secunde?

– În doar câteva secunde.

– Totuși, dă-i o șansă. Dă-ți o șansă.

– O șansă la ce? Nu vreau acum o relație. Cel puțin nu cu el. Nu e ce trebuie.

– Măcar potolește-te o vreme. Sincer ai luat-o puțin razna.

– Cu ce?!?

– Cu bărbații. Le oferi prea mult spațiu în viața ta. Parcă era vorba să te pui tu pe primul loc.

– Păi și nu mă pun?

– Nu, sorry.

– Ehh, tu niciodată nu mi-ai înțeles nevoile.

– De câțiva ani ți le tot înțeleg dar mă rog, faci ce vrei și cum vrei.

Cum în ultima vreme Severina era expertă în a scoate din context ceea ce i se spune, a luat-o ca atare și a făcut ce a vrut și cum a vrut. Și-a văzut de treaba care considera ea că o împlinește. Pur și simplu nu îi păsa și nu i-a păsat până în ziua în care l-a cunoscut pe Laviniu.

Va urma!

Sursă foto

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s