Nebuna

Ploaia bacoviană e cea mai dulce, iar toamna uscată cea mai senină. Visul negru din noapte devine străveziu înspre zi, un val uriaș plin de același chip neuitat și nevăzut. N-am fost niciodată romantică și blândă la buchete de flori și bilețele parfumate. Pe mine doar toamna mă scoate din ale mele, cand vine eu sunt alt om, de fapt nu mai sunt om, sunt o regină.

Ia imaginează-ți, închide ochii și așteapta. Frunzele tremură de frig, vântul bate rece, plouă mărunt de tot și-ți udă mâinile. E gri și auriu, gri și arămiu, gri și negru. Ciment ud, pământ năclăit de frunze uscate. E Raiul.

Te-am cunoscut într-un verde viu și in jurul tău gemea de negru, am știut că verdele dispare. Intrezăresc un sângeriu ca focul care arde cu limbi de foc, inconjoară tot ce e negru. Se îmbină si se prelinge unul, apoi celălalt, se contopesc in unul singur și se naște un întreg. Roșul devine negru, negrul devine roșu, amândoi un pământiu pentru că știu unde se vor intoarce.

Strivește-ti iarba de sub talpă, e uscată de vreme, e secătuită, mi-au căzut copacii, lasă-i acolo. Nu-mi lua coroana neagră, in rest mi-ai luat tot. Mi-a ramas doar toamna.

Mii, mii de frunze defuncte, s-au strivit îmbrățișându-se, căzând laolaltă pe dimensiuni incerte, pictură ecvestră, bacoviană în amurg. Mi-e teamă că toamna mea rece e ucisa de vara palidă și fără puls, fierbinte ca o flacără din gheenă. Vine direct ploaie de gheață și o stinge, îngheață pământul, ingheață frunzele.

Toamna e a mea și mi-e nebună.

Sursă foto

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s