Lorna

E toamna anului 2010, enervant de lină această toamnă săracă și urât mirositoare. În cartierul Titan al Bucureștilor, ei nimic nu i se pare a mirosi frumos, nici măcar o pală, nici măcar o adiere palidă, nici măcar liniștea camerei de cămin, pe cât de minusculă, pe atât de fadă. Se gândește insistent la cum o să facă față celor trei ani de facultate și la cum o să se întoarcă la ea acasă după acești trei ani, în Falcalați – ținutul boșorogilor și o să fie contabilă la fel ca maică-sa. Momentan nu are curajul să se întoarcă acolo. Sunt prea multe amintiri pe care sufletul ei darnic înca nu le-a digerat și încă nu le-a înțeles. A rămas cu un gol simplu, în fundul stomacului căruia îi e întotdeauna foame.

– Alo! Da, mamă. Da. Cum? Am desfăcut bagajele. Uite acum bag și zacusca în frigider. Ce să fac? Hai, lasă-mă domne! Mănânc cât vreau. Hai bine, vorbim mâine. Pa! Daaa!!! Pa.

Se așază tacticos pe patul de cămin, netezește puțin pătura înainte și se pune turcește începând a medita. La tot. Observă că acum nu o mai scoate nimeni din sărite, că nimeni nu-i mai controlează dumicații, că nimeni nu-i mai spune la ce oră să vină acasă. Poate n-ar trebui să se întoarcă în Falcalați – ținutul boșorogilor. Cine știe, poate gasește un băiat de treabă, cu mașină, care s-o ia de nevastă. Să-și cumpere amândoi un apartament cu trei camere și să fie contabilă la un restaurant. A auzit ca-i mai ușor la un restaurant. Sau i-ar plăcea mai mult. Nu știe sigur dacă a auzit sau i-ar plăcea, cert e că la un restaurant vrea să țină contabilitatea. Acum e singură, poate să se apuce și de fumat dacă vrea.

De bun augur gândul ăsta. A coborât numaidecât la chioșcul de la parterul căminului și și-a luat un „Vogue” din-ăla roz. Așa a văzut ea că fumează gagicile cu bani. Acum să pună și de o cafea, e timpul să le încerce pe toate deși a mai pățit-o cu cafeaua. I-a fost rău fiindcă a băut-o fără lapte. Dar acum a luat și lapte și n-o să-i mai fie rău. Își aprinde cu mare atenție țigărușa-pai (cum îi zice ea) mai să-și dea foc fiindcă i-a aprins din greșeală filtrul. S-a speriat nițel dar și-a reprimat frica. Nu așa fac gagicile cu bani. Alea se scutură și își aprind altă țigară, cum face ea acum. Fiindcă-și permite. Horcăie nițel la primul fum, nițel mai mult la al doilea, tușește groaznic la al treilea, blestemată țigară. O fumează pe toată. Femeile sunt elegante atunci când fumează, așa a văzut ea la mătușa Rahela. O să-și facă și unghiile roșii ca să le dea peste nas bărbaților prin baruri. Fiindcă o să meargă în baruri. Vrea să trăiască clipa și să cunoască mulți bărbați.

Abia poate vorbi, o ustură gâtul de la atâtea țigări. Chiar și când vorbește în gând, e răgușită. Câte trebuie să suporte o femeie ca să fie elegantă și sa o dorească bărbații?

În zilele de după, Lorna s-a dus conștiincioasă la facultate, a cunoscut multă, multă lume, și-a făcut prieteni noi, a ieșit prin baruri și s-a îndragostit. Lulea! Dan e un băiat tare bun. N-are mașina și stă și el tot în cămin dar măcar o iubește și o apreciază. Se cunosc de două săptămâni și e luna de pe cer pentru ea. Se duce la întâlniri gătită prună, se parfumează cu Giordani și mestecă mereu gumă, iar ceea ce este și mai important e că ea a fumat o țigărușă-pai în fața lui, la un bar de prin Regie, iar el a căzut preșuleț la piciorușele ei zvelte ca două buturugi.

Iubire mare timp de vreo câteva săptămâni, iar Lorna nu mai dovedea să își arate încântarea și fericirea care oricum i se citeau direct pe fățuca-i durdulie. Zâmbea cu toată gingia din dotare, dansa în loc să meargă, țopăia veselă pe trepte și spre marea mulțumire a maică-sii, a început să țină cură de slăbire.

Dar domnișorul Dan a cunoscut o fată la cursul de Drept administrativ. I-a plăcut de fată, culmea nefumătoare și i-a zis Lornuței că ei doi nu mai pot fi împreună. Că el a venit aici să se distreze, nu să se însoare. Acum ce să mai facă biata Lorna? I-a acceptat decizia pentru că ea mereu a fost înțelegătoare, a fost de acord să rămână prieteni și să se mai ajute când și când și cam atât. Fiecare la căminul lui. N-a suferit foarte mult, a plâns nițel înfundat în pernă. L-a înțeles, cum să stea un băiat așa de frumos cu o grasă? Și a mai înțeles că lumea vine în București să se distreze, așa ca Dan. Păi foarte bine, asta o să facă și ea. A fost și contrariată dar vorba ei „mai are balta pește.”

Relațiile pasagere și-au făcut loc cu încetul în viața fadă a Lornei. Aceste relații ea le consideră cutia cu creioane colorate. Când vrea să se simtă iubită se duce frumos la lista de prieteni pe care o are pe Facebook și își alege. Atunci ea își colorează viața în roșu. Dacă vrea să se simtă apreciată se întâlnește cu Doru, un băiat de la Agronomie care o dorește mai mult decât își dorește luna toate stelele și așa își colorează viața într-un albastru senin. Îi îndrugă lui Doru ce-a mai făcut ea pe la facultate și cu ce băiat s-a mai iubit, iar el nu zice nimic. Se pune să o iubească și el sperând în tăcere că poate o să îi vină rândul ca Lorna să-l iubească așa cum merită, de-adevăratelea.

Lorna nu ține cont de convențiile sociale. Îi place demult să și-o tragă în liniște, fără să pună prea multe întrebări. A încercat să-l întrebe pe Radu, un mândru fecior venit din inima Carpaților, avocatîn devenire dacă o iubește și dacă o apreciază. Radu i-a zis clar că el nu caută nimic serios, vrea doar să-și petreacă timpul în compania unei fete, nu contează care. Se va însura la un moment dat și atunci o să aibă timp destul de relație serioasă. Dar nu i-a zis dacă o iubește sau dacă apreciază. Lorna s-a mulțumit cu răspunsul ăsta. Atâta timp cât poate să și-o tragă liniștită, altceva nu mai contează.

Golul din suflet nu dispare ci pur și simplu stă acolo, deloc cuminte, erodând sentimentele Lornei din ce în ce mai dureros pentru ea. O doare că niciunul dintre mulții crai de la răsărit și de la apus nu vrea să o ia de nevastă. Nu înțelege cum după o noapte cu ea nimeni nu se îndrăgostește iremediabil. Se uită în oglindă și nu înțelege cum, de ce? A muncit atât să arate bine, e o frumusețe de fată, se machiază cu albastru pe la ochi, își face părul creț și roșu ca focul, își rujează buzele cu ruj din-ăla închis care nu lucește și nu se ia, e pur și simplu perfectă, o bombă sexi veritabilă, deșteaptă, devreme (să nu exagerăm) acasă (la alții), de ce nu o ia nimeni de nevastă? De ce nu vrea nimeni nimic serios cu ea?

– Păi cum de ce, Lorno? Cum de ce? o întreabă isteric mă-sa. Dacă stai după unu’ și după altu’ de-aia.

– Cine stă femeie după unu’ și după altu’? Adică ce, n-am voie și io să mă distrez, să mă simt și io bine? Asta înseamnă că stau după cineva?

-Asta înseamnă că nu vrei să fii fată de casă. De-gea-ba te tot plângi că n-ai pe umărul cui să-ți spijini capul.

-Păi acu’ dacă nu vrea niciunu’ să fie cu mine io ce sa fac? Să stau închisă-n cămin? Să nu mai ies cu nimeni?

-Da’ a zis cineva să nu ieși? A zis cineva să stai în cămin? Ieși fata mea, distrează-te dar Lorna, doar atât.

-Cum doar atât? Adică ce vrei să zici? Ia să aud.

-Nu face pe proasta. Înțelegi tu la ce mă refer.

-Io cred că tu nu știi cum să-mi spui să nu mă mai f**.

-Faci ce vrei, Lorna. Doar gândește-te că ești suma alegerilor tale. Acum te las că am programare la stomatolog dar vorbim noi mai multe când vii acasă. Hai, să ai grijă!

-Săru’mâna!

“Doamne de-ar gândi și fata asta cumva. Cum naiba o fi ieșit că nici cu mine nu seamănă și nici cu taică-su. Tălâmbă.”

Lorna închide telefonul și rămâne puțin pe gânduri. Maică-sa nu înțelege, niciodată nu a făcut asta, a știut numai s-o critice și să-i arate unde greșește. Nici vorbă să o laude sau să-i spună o vorbă bună vreodată. Ce-i drept a avut dreptate în toți anii în care a bătut-o la cap să slăbească, acum are cu 15 kg mai puțin și îi place ce vede în oglindă. Le place și băieților. Dar cum vine asta că să nu se mai f***? Asta nu înțelege nimeni. Nimeni nu înțelege câtă nevoie are ea de iubire, de liniște. De fiecare dată când și-o trage cu câte unul ea simte că ăla o iubește, o iubește sincer. E golul acela pe care trebuie să îl umple mereu, pe care nu poate să îl astupe. Ia să-l sune pe Sorin, că tot veni vorba. Nu mai știe nimic de el de vreo două săptămâni.

Timpul trece nemilos, iar Lorna adaugă masculi la listă. Unul după altul, numele bărbaților se așază cumințel pe o listă, care curând se transformă într-un carnețel, apoi într-o agendă care mai are câteva file rămase goale ca sufletul ei. N-are și ea pe cineva cu cine să vorbească, să se consulte, să o țină noaptea în brațe, n-are. De fapt are dar ea vrea să fie același bărbat tot timpul. Și e de înțeles, a treizecea primăvară bate timid la ușa vieții, iar golul nu se astupă.

Acum e la casa ei. Și-a făcut rată pentru acel apartament cu trei camere la care visa în prima zi când a ajuns în București. A ales să rămână tot în Titan, și-a dat seama că doar zona unde e căminul e urâtă, în rest cartierul e frumos, aerisit și i-a plăcut și lu’ mă-sa. Îi place să fie contabilă în București, a găsit un restaurant mic. Salariul o ajută să își plătească rata la casă și mai completează ai ei pentru utilități. A renunțat să-l mai aștepte pe Făt-Frumos din Lacrimă. Lacrima ei. Concluzia clișeu, cea la care a ajuns – „cine mă place, mă place așa cum sunt.” Dar în adâncul sufletului ei plin de iubire de dăruit știe că nu așa stau lucrurile și că își dorește cu multă ardoare pe cineva. Cineva-ul ăla ar beneficia de toată iubirea ei născută din frustrările pe care le-a dobândit în timp ce se delecta cu relații pasagere, cu fiecare mascul care a trecut prin viața ei a tot sperat să se mărite și să facă doi copii. Dar nu are nici susținere. Taică-su n-a avut niciodată un cuvânt de zis în ceea ce o privește, iar maică-sa preferă să o știe singură decât cu unul care îi urmărește averea. E mândră în sfârșit de fata ei că și-a făcut avere singură, fără să o ajute nimeni, că are buletin de București și că ea nu trebuie să-i dea decât câteva sute de lei pe lună. Recunoaște însă că i-ar fi plăcut ca fiica ei cea mare să arate mai bine, să se îngrijească mai mult, să-și mai facă o unghie, o sprânceană ceva. Sora mai mică decât ea cu vreo patru ani are deja soț și așteaptă primul copil. Ce-i drept, aia mică s-a măritat în Falcalați – ținutul boșorogilor și nici nu are facultate dar în viață nu le poți avea pe toate.

Dacă ar fi ca Lorna acum la cei 40 de ani ai ei, să dea un sfat vreunei fete nu ar ști ce să-i spună mai mult decât să facă ce vrea, ca doar așa a făcut și ea și s-a dat singură cu capul de pereți. Încă se dă.

Dar dacă s-ar putea întoarce în timp să se plesnească, ar face-o. Și-ar spune sieși să nu se mai mulțumească cu puțin, să nu se mai pună preș în fața nimănui și să nu-și mai facă un scop din a-și găsi bărbat. Că toate vin la timpul lor fără să fie nimeni forțat. Deși nu înțelege nici acum tot ce i s-a întamplat de-a lungul anilor tulburi, asta și-ar spune. Ah, și să nu se apuce de fumat că o să cheltuie o căruță de bani. Colac peste pupăză acum îi place și cafeaua și bea numai din-aia bună la doișpe lei pachetu’ ca altfel o borfăie la stomac.

Lorna se pregătește de serviciu pentru a doua zi. Se gândește să dezghețe puiul pe care l-a cumpărat săptămâna trecută, poate are timp sa facă o tocăniță sau o ciorbă. Sau amandouă. Dar cât poate să mănânce ea singură? A fost o vreme când o interesa felul cum arată mai mult decât dacă e sănătoasă, prefera să se îmbolnăvească decât să fie din nou grasă dar anii au trecut și și-a călcat principiul. La ce bun să mai țină cont de el așa că și-a recuperat kilogramele și a mai pus ceva peste. Să fie! Da, îi este dor de anii de glorie când absolut toți bărbații îi cădeau morman la picioare, când nu trebuia să își facă griji de nevoi dar mai bine singură decât într-o companie proastă, nu-i așa? Așa e.

Își calcă agale cămașa mințindu-se frumos singură, acum că nu mai sunt bărbații să o facă și vrea tare mult să fie iubită.

Sursă foto

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s